Educarea publicului cititor
N-am spus-o niciodata clar, dar eu inca mai cred in lucruri naive. Discutam recent cu un prieten si am ajuns la concluzia ca ne-a trecut cheful de a educa publicul care ne viziteaza websiteurile. Si de atunci, m-am tot gandit. Poate ca in discutia aia am uitat de cateva realitati care ma contrazic prin insasi existenta lor.
Prima realitate este Timpultau.ro. Un website boem, ar spune unii, un website care nu produce sume foarte mari de bani din publicitate pentru simplul motiv ca nu e foarte comercial in continut. As minti daca as spune ca mentinem in piata, in formatul actual, un website ca Timpultau.ro pentru ratiuni pur comerciale. Si atunci?
Cand eram mic, eu unul citeam tot felul de lucruri care mi se pareau curioase, incitante. N-am iubit niciodata literatura seaca, in care el, ea, ei si toti cei din jur isi spun ofurile si isi descarca angoasele. N-am nevoie de carti care sa imi descrie lucrurile marunte din lumea din jurul meu. Pentru asta, exista televizor, exista relatii interpersonale si multe altele. Asa ca am cautat mereu in carti sentimentul de altfel. Sentimentul ca prin randurile alea ajung in locuri si timpuri pe care nu le-as putea atinge usor. Imi plac jurnalele de calatorie, imi place revista Descopera , imi place Teleenciclopedia (apropos, tocmai a implinit 42 de ani de viata). Altfel e cuvantul care le defineste mai bine.
A doua realitate este Ana. Omul datorita caruia se scrie povestea websiteului Timpultau.ro. Pe vremea cand era redactor la Avocatnet.ro, Ana scria despre legi. Desi probabil ca nu erau tocmai pe placul ei. N-am intrebat-o niciodata si nici nu mi-a spus. Dar, la momentul cand a pornit Timpultau.ro, mi s-a parut ca i se potriveste ca o manusa. Si cred ca pentru ea, multe dintre lucrurile pe care le scrie acolo sunt o fereastra catre locuri si timpuri in care o sa-i fie greu sa ajunga. Asa cred. Adevarat, n-am intrebat-o niciodata si nici nu mi-a spus. 
“Altfel” e cuvantul care ii defineste modul in care se raporteaza la lumea din jur.
Pornind de la ideea de “altfel”, mi se pare amuzant sa ma gandesc. Educarea publicului cititor. E o realitate sau o utopie? Ce educa publicul? Lectura? Filmele? Mancarurile bune? Probabil ca nu. Probabil ca ideea de a cauta altceva ne defineste nevoia de cunoastere. Ne educam, atunci cand incercam sa fim altfel. Si suntem altfel atunci cand invatam ca educatia este un proces continuu.
Un gand care mi-a venit cam tarziu. Tibetanii spun de mii de ani ca daca vrei sa ramai la fel, trebuie sa te schimbi.
Comments
Leave a Reply