Fara ironie
Azi, “cazul Avocatnet.ro” se amplifica si ajunge pe mai multe bloguri. In principiu, primesc aprecieri dintre cele mai diverse, de la copiator de meserie (poate xerox, ca suna mai bine), pana la curva iubitoare de senzatii tari. Multi dintre cei care ma apostrofeaza in cele mai diverse moduri cu putinta aleg sa ma compare cu diavolul in persoana. WDB continua tirada. Dan intra si el in hora, si face din mesajul lui Zoso un subiect care ar trebui sa se raspandeasca in internetul din Romania. Asa o fi, iar postul meu de acum nu face decat sa raspandeasca mesajul.
Lucrurile pe care le-am creat pana astazi devin acum simple copii neidentificate ale unui ceva creat de altcineva. Iar lumea pe care credeam ca o construisem in jurul meu se limiteaza la statutul de creatie inspirata din viata altcuiva. Si totusi, sunt departe de deprimare. Si departe de punctul la care simt ca cedez. In week-endul trecut am reusit chiar performanta sa primesc telefoane cu injuraturi si recunosc ca alea m-au enervat. Desi, Avocatnet.ro nu e un website copiat/clonat si, pentru aia care au ochi sa vada dincolo de un header neinspirat, e greu sa nu observi ca detaliile pe care le-au lucrat colegii mei sunt cu adevarat unice. Cu toate astea…
Daca stai sa te gandesti, poate ca uneori in viata e bine sa fii umil. Si, daca prin umilinta inseamna acea exorcizare prin care trec eu acum, poate ca merit ce mi se intampla, din multe privinte. O sa incerc deci sa reflect aici toate lucrurile care se scriu despre mine, pentru ca oamenii care imi citesc blog-ul sa ma stie cum sunt eu cu adevarat. Pentru ca, nu-i asa, nici macar eu nu-mi pot lua apararea.
Mihai Dragan isi spune punctul de vedere si e imediat pus la colt de membrii comunitatii WDB, aceeasi cu care am discutat saptamana trecuta in forum-ul devenit acum cap de afis in toata discutia care ma are in prim plan. Recunosc, desi n-ar trebui sa o fac in plin proces de exorcizare, ca post-ul lui Mihai a fost o bula de oxigen intr-un moment in care cretinii care ma sunau au reusit sa ma enerveze groaznic. Si imi pare rau ca a devenit tinta unor oameni care au doar simtul sangelui.
Asa se face ca de acum incolo prefer sa scriu doar in blogul meu, fara sa incerc sa mai explic ceva. Bineinteles, astazi, orice explicatie este inutila. Pentru ca, nu-i asa, daca m-as cunoaste astazi, as crede despre mine ca sunt asa cum nu mi-am dorit niciodata sa fiu. Ma cunosc insa de ceva vreme si am inceput sa obosesc incercand sa ii inteleg pe toti cei din jurul meu.
Poate ca as fi deprimat. Dar imi aduc aminte ca acum o saptamana, am invatat sa vad succesul cu alti ochi, citind-o pe Maica Tereza.
„Daca ai succes, castigi falsi prieteni si inamici adevarati. Indrazneste totusi sa ai succes. Daca faci bine, multi te vor acuza de egoism, prefacatorie ori castiguri ascunse. Fa bine, oricum.
Onestitatea si spiritul direct te vor face vulnerabil. Nu renunta la ele, orice ar fi. Lucrurile pentru care ai pierdut ani intregi sa le construiesti pot fi distruse peste noapte. Cladeste, fara sa te sperii.
Da-i lumii cat de mult poti si o sa primesti in schimb un sut in gura. Daruieste-te lumii. Neconditionat.”
Eu nu ma daruiesc internetului din Romania. Desi am avut momente in care am pus suflet in unele initiative de la noi. Dar, bineinteles ca lucrurile astea nu conteaza.
Cu toate astea, pentru colegii mei accept sa fac orice, pentru ca m-am convins ca merita. Si post-ul asta e pentru ei. Pentru ce sunt ei si pentru ce urmeaza sa devina. Pentru visele si pentru temerile lor. Pentru modul in care se simt ei astazi, cand isi vad munca pangarita de oameni care au doar rahat de aruncat si nimic altceva.
Cand veti simti vreodata ca va injura cineva si nu aveti absolut niciun mod de a riposta, ganditi-va ca lumea nu e intotdeauna dreapta. Cu toate astea, lumea nu e decat o reflectie a modului in care sufletul nostru intelege sa-i filtreze momentele bune si cele rele. Si azi gasesc ca e mai mult decat adevarat. Ca orice ti s-ar intampla, poti trata viata asa cum e ea. Un vis care merita implinit.
La 4 iulie 1900, se nastea la New Orleans un om pe care soarta l-a injurat chiar de la primii pasi in viata. A fost parasit de tata atunci cand avea 8 ani, dupa ce ii admirase injuraturile in toti anii de cand a invatat cu adevarat sa auda. A fost parasit de mama la 12 ani. In primii ani de viata a cersit, a fost vagabond si a trait din mila publica. Si totusi, a gasit puterea sa compuna asa cum eu n-as putea scrie niciodata, desi parintii mei mi-au oferit intotdeauna mai mult decat as fi sperat.
Comments
7 Responses to “Fara ironie”
Leave a Reply
Salut Alin,
Nu am comentat in legatura cu Avocatnet si am sa fac aceeasi precizare pe propriul meu blog. Am comentat in legatura cu faptul ca oriunde intri pe Internetul romanesc nu gasesti decat fie copii palide, mai pe fata, mai mascate, ale site-urilor / serviciilor din afara, fie site-uri ramase de pe vremea dinozaurilor (site-uri de pestera). E timpul ca oamenii sa puna mina sa creeze! Poate ar fi cazul sa scriem mai des despre asta.
In rest, s-auzim numai de bine.
Multumesc, Dan. Esti unul dintre oamenii a carui parere o respect.
Eu imi propun sa abordez subiectul in una dintre editiile viitoare din Sfin. Si as vrea sa clarific ce inseamna furt, ce inseamna plagiat si multe alte lucruri. Daca as face-o acum, ar considera oamenii ca ma folosesc de legatura mea cu SFIN pentru a raspunde acuzelor.
Multa bafta.
Eu as adopta metoda “cainii latra - caravana trece”…
Dane, chiar nu au legatura cele doua designuri, poate schema de culori sa fie asemanatoare, dar de aici si pana la copiere e cale luuunga de tot.
Situl arata bine, poate partea din dreapta ar trebui utilizata mai bine, in rest multa bafta.
Cred ca se exagereaza foarte mult problema originalitatii pe web.
[…] pentru cei care au orgolii artistice recomand studiile de specialitate si cariere in domenii cum ar fi pictura, sculptura sau arhitectura. Web designul este aservit functionalitatii […]
[…] piata de media online. De curand a relansat site-ul sau http://www.avocatnet.ro . Relansarea a produs o flama puternica in industrie legata de copierea design-ului site-ului. Pentru ca am foarte multa incredere in el, […]
Atunci cand ii oferi “sefului” un layout functional, cu un “eye-catch” deosebit dar el iti spune: “stii, culorile firmei noastre sunt rosu, gri si albastru. foloseste-le numai pe astea” deja nu mai discutam de creatie, ci de multiplicare a unui produs deja existent.
Pana la urma mentalitatea face toata diferenta. Parerea mea.
PS: personal, ca si web designer, Avocatnet.ro imi place. E functional si “isi face treaba”.