O carte cat o lume
Mirosul de paine aburinda. Laptele fiert in ceaunul in care mai inainte se facuse mamaliga. Carnatii, atarnati deasupra plitei, sa-si verse focul greutatii. Slujba de Paste. Asa imi amintesc eu Raiul copilariei.
Cum si l-or aminti insa parintii mei…, sau bunicii…? Din povestile lor, as putea intui un strop din bogatia copilariei pe care au avut-o. Timpul insa, distanta…, si fuga zilnica a vietii noastre mi-a alungat prilejul de a afla cu adevarat.
Sunt, pe lumea asta, milioane de motive care ne aduc aminte de casa. De casa copilariei noastre. Acel loc in care mirosurile, culorile, senzatiile, gustul, toate au prins viata si ne-au urmat apoi ca niste prieteni fideli. Doar naivii spun ca au ajuns oameni in toata firea. Noi, ceilalti, oamenii obisnuiti, depanam mereu, inconstient, povestea copilariei noastre ori de cate ori ne reintalnim cu acesti prieteni.
Cand am citit pentru prima oara o pagina din cartea care a provocat acest articol, am pasit fara sa vreau in lumea copilariei noastre. "Bucate, Vinuri si Obiceiuri romanesti" (editie noua, indelung revazuta si mult adaugita), a Domnului Radu Anton Roman. Asa se cheama lumea pe care o cutreier in timpul liber din ultima saptamana. De ce scriu despre aceasta carte? Din placere, pentru ca n-am crezut vreodata ca poate cineva sa scrie o carte de bucate pe care s-o citesc la fel ca pe un roman.
Ma apuca rasul pentru ca imi dau seama ca va spun cuvinte care poate suna ca bancul cu "romanul cu multe personaje: cartea de telefoane". Va asigur, totusi, ca n-am citit cartea de telefoane, nici pagini aurii… 
.
Glumesc, bineinteles, si unul dintre motivele pentru care mi-am regasit verva in zilele trecute este si aceasta carte. una bogata cat sufletul autorului sau. O carte care la Paris costa de patru ori mai mult ca in librariile romanesti. Cu toate acestea, acolo este un best seller. O carte pe care va invita sa o rasfoiti macar. Pentru ca strange-n ea cate putin din fiecare dintre noi. O carte cat o lume intreaga…
Comments
Leave a Reply