De ce nu scriu prea des in blog? Ei, bine…
… scriu de ceva vreme la o carte despre cum se defineste o afacere online din pespectiva cuiva care a facut destul de mult timp consultanta pe segmentul asta de afaceri. Si imi vin in minte atatea situatii prin care am trecut te-a lungul timpului, incat probabil ca o sa devina mai mult un jurnal de intamplari si solutii decat o carte tehnica.
M-am concentrat pana acum pe prima parte a unei afaceri: gandurile de dinainte si din timpul infiintarii ei legale. Mi-am amintit cateva dintre prostiile pe care le-am facut eu la inceputul afacerilor al caror partener am fost ori sunt in continuare. Am pus pe hartie erorile pe care le-am vazut facute cel mai des la clientii mei (nu, n-am dat nume, bineinteles 
).
Acum vorbesc despre contracte si am ales sa tintesc doua tipuri de oameni: consultantul care face contracte pentru mediul online si clientul care are nevoie de astfel de contracte. O sa incerc sa definesc mai mult probleme si solutii decat sa clasific si sa enumar lucruri. Si sper sa reusesc sa fac o lista a celor mai frecvente intrebari legate de contractele cu tenta online pe care le-am realizat de-a lungul timpului.
Ma gandesc din ce in ce mai tare ca ar fi o idee intesanta sa ii rog pe cativa dintre prietenii mei din online sa se gandeasca la trecut si sa-si reaminteasca de momentele interesante juridic din afacerile lor. O sa vedem daca e o idee care merita urmarita, mai ales ca nu vreau sa expun pe nimeni si nici sa-i determin sa spuna banalitati doar pentru a povesti ceva.
Ce v-ati mai dori de la o carte de genul “business online, vazut de un consultant”? (are experiente reale, are modele, are mecanisme de gadire, are explicatii juridice, etc.) Multumesc pentr orice sugestie, fac cadou o carte + recunoastera sursei celor care dau idei pe care dau idei interesante.
Si, da, are chiar si citate din Robbie Williams (nu-i asa ca se potriveste ideii de business online din Romania?)
O saptamana frumoasa. 
PS
Nu stiu foarte des in blog pentru ca am ajuns la concluzia ca timpul in care scriu depaseste cu mult pe cel dedicat cititului. Si nu-mi place…
Generatia plezirista
Stiu, nu e un cuvant pe care il gasesti in dictionarul limbii romane, dar poate ca tocmai asta defineste mai bine ca orice senzatia pe care mi-o insufla un anumit gen de tanar care se intalneste din ce in ce mai des.
Tinarul pentru care totul e relativ, chiar si conceptele de responsabilitate si buna-cuviinta, pentru care parazitismul social s-a tranformat in religie, iar limba romana este un soi de limbaj universal, in care cuvintele se impreuna ca actorii unui film porno, dand nastere unor mici monstri handicapati.
Tanarul pentru care placerea si satisfacerea ei se afla pe un piedestal aflat deasupra oricarei alte nevoi. Tanarul care alearga dupa umbra ideii ca “traiesti clipa”, dar ajunge sa fii mai degraba un sclav al propriei personalitati perverse decat un om liber.
Pleziristii traiesc pentru a fi in prim plan. Dau tunuri vietii in incercarea de a face totul cat mai simplu cu putinta. Asteapta bani multi din chiar prima zi de serviciu. Te lasa des cu fundul in balta, dar se asteapta sa ii tratezi corect. Detesta ipocrizia.
Viseaza la mere padurete, chinuiti fiind de nevoia de a gasi pe cineva care sa le culeaga pentru ei. Iubesc filmele violente pentru ca le dau ocazia sa fie asa cum nu sunt in viata reala. Sunt curajosi in fata televizorului. Merg adesea in turma, manati de nevoia de a se proteja de pericolele mediului inconjurator.
Ce m-a apucat sa scriu asa? In ultimele luni / saptamani, am avut prilejul sa ma uit in jur si sa observ lucruri. O chestie pe care n-o mai facusem de multa vreme. Si am observat tineri veniti la interviuri de angajare, tineri angajati care isi croiesc drum in viata dupa propriile principii, tineri care se distreaza incercand sa uite de stresul Bucurestiului si tot asa.
Si am ajuns la concluzia ca n-am nicio legatura cu o anumita tipologie umana. Mai mult, probabil ca imi dezvolt o forma de aversiune fata de valorile pe care le produce si promoveaza.
N-am nimic cu minoritatile etnice, sexuale sau cele religioase. Nu ma intereseaza care e ideea scandalurilor politice in care oamenii se injura pretextand ca isi exteriorizeaza crezurile. Am o doza de toleranta pe care Bucurestiul mi-o intareste pe zi ce trece.
Cu toate acestea, mi-e greu sa nu detest din toata inima generatia plezirista.
Asta e
Astazi am retinut ca
1. CNET a fost cumparat de CBS pentru 1,8 miliarde de dolari. TechCrunch ramane astfel cea mai mare retea independenta de publishing pe segmentul IT din lume. Am scris despre ambele in Saptamana financiara: aici istoria CNET si zbaterea lor pentru un cumparator viabil si aici despre techcrunch.
2. FaceBook.com se retrage din proiectul Friend Connect, lansat de Google cu cateva zile in urma. Proiectul ramane astfel lipsit de comunitatea cu cea mai spectaculoasa crestere a vremurilor. E interesant modul in care va evolua rivalitatea FaceBook.com vs. Google, pentru ca Zuckerberg (creatorul facebook) este hotarat sa coopteze cat mai multi fost angajati ai Google si sa bata gigantul cu propriile lui arme (dezvoltarea continua si imposibil de urmarit de catre concurenta).
3. Apar primii actionari seriosi care desfiinteaza in public consiliul de administratie al Yahoo.
4. The Sun a fost cel mai vizitat website al unei publicatii din Marea Britatie in martie 2008, cu peste 4 milioane de vizitatori unici si 131 de milioane de pagini vizualizate.
Istoria TechCrunch.com
Am povestit-o in ultimul numar din Saptamana Financiara. Si in documentarea pentru articol am aflat povestea lui Arrington, care mai intai a fost avocat specializat in consultanta pentru internet, apoi a devenit antreprenor care scria articole in presa de specialitate din America. Apoi a devenit proprietar de retea de publishing. Si astazi, unii spun ca ar valora zeci de milioane de dolari.
Citatul perfect, marimea perfecta
“Daca crezi ca esti prea mic pentru a fi eficient inseamna ca n-ai fost niciodata in pat cu un tantar.” -Betty Reese
via 37Signals
Nu-ti scoate clientii din sarite
Creatorul Open Charts spune o poveste foarte frumoasa si mereu adevarata.
Once upon a time I had to deal with a company who sell flash charting components, their component had a bug that I needed fixing, so I emailed them about it asking when it’d be fixed. (Remember that I had paid real money for this software.) They were so incompetent, rude and obnoxious that after three or four weeks of emails I thought to myself “I could learn Flash and Actionscript and write my own charting component, release it as Open Source, host it on sourceforge and build up a community of helpful coders faster than they can fix a single bug.” And that is what I did. And that is why it is free.
I guess the moral of the lesson is: don’t piss off your customers.
O lectie interesanta. Daca imi aduc aminte, ideea Avocatnet.ro a pornit de la faptul ca DSCLex.ro, unul dintre portalurile care a dominat lumea juridica romaneasca acum ceva vreme, n-a vrut sa ma dezaboneze de la newsletterul lor. Asa ca noi ne regasim in mare parte din povestea de mai sus. Si nu doar noi, probabil …
Gandeste ca un ONG si construiesti o afacere adevarata
Poate ar fi bine ca, la inceputurile ei, orice afacere sa functioneze pe principiul ONG-urilor.
Nu te intereseaza banii. Vrei doar rezultate si nimic altceva. Probabil ca asta e motivul pentru care unii dintre oamenii de afaceri de succes au o experienta de voluntariat in spate, cel putin la nivelul facultatii.
Apoi, pe masura ce rezultatele afacerii se vad, ai toate sansele sa castigi mai mult decat sperai. Pentru ca oamenii s-au obisnuit cu stilul in care faci lucruri si tind sa iti ierte greselile. Pentru ca stii mai multe despre afacerea ta si poti inchipui un plan realist de a-ti monetiza audienta. Si motive ar mai fi multe. Afacerile de genul asta dau foarte greu faliment si sunt tintele predilecte ale investitorilor de profesie.
Inainte de toate, insa, e bine sa te multumesti cu ce ai. Chiar daca pare un dicton religios aproape, e genul de abordare care te fereste de extremele business-ului.
« go back — keep looking »