Istoria TechCrunch.com
Am povestit-o in ultimul numar din Saptamana Financiara. Si in documentarea pentru articol am aflat povestea lui Arrington, care mai intai a fost avocat specializat in consultanta pentru internet, apoi a devenit antreprenor care scria articole in presa de specialitate din America. Apoi a devenit proprietar de retea de publishing. Si astazi, unii spun ca ar valora zeci de milioane de dolari.
Citatul perfect, marimea perfecta
“Daca crezi ca esti prea mic pentru a fi eficient inseamna ca n-ai fost niciodata in pat cu un tantar.” -Betty Reese
via 37Signals
Nu-ti scoate clientii din sarite
Creatorul Open Charts spune o poveste foarte frumoasa si mereu adevarata.
Once upon a time I had to deal with a company who sell flash charting components, their component had a bug that I needed fixing, so I emailed them about it asking when it’d be fixed. (Remember that I had paid real money for this software.) They were so incompetent, rude and obnoxious that after three or four weeks of emails I thought to myself “I could learn Flash and Actionscript and write my own charting component, release it as Open Source, host it on sourceforge and build up a community of helpful coders faster than they can fix a single bug.” And that is what I did. And that is why it is free.
I guess the moral of the lesson is: don’t piss off your customers.
O lectie interesanta. Daca imi aduc aminte, ideea Avocatnet.ro a pornit de la faptul ca DSCLex.ro, unul dintre portalurile care a dominat lumea juridica romaneasca acum ceva vreme, n-a vrut sa ma dezaboneze de la newsletterul lor. Asa ca noi ne regasim in mare parte din povestea de mai sus. Si nu doar noi, probabil … 
Gandeste ca un ONG si construiesti o afacere adevarata
Poate ar fi bine ca, la inceputurile ei, orice afacere sa functioneze pe principiul ONG-urilor.
Nu te intereseaza banii. Vrei doar rezultate si nimic altceva. Probabil ca asta e motivul pentru care unii dintre oamenii de afaceri de succes au o experienta de voluntariat in spate, cel putin la nivelul facultatii.
Apoi, pe masura ce rezultatele afacerii se vad, ai toate sansele sa castigi mai mult decat sperai. Pentru ca oamenii s-au obisnuit cu stilul in care faci lucruri si tind sa iti ierte greselile. Pentru ca stii mai multe despre afacerea ta si poti inchipui un plan realist de a-ti monetiza audienta. Si motive ar mai fi multe. Afacerile de genul asta dau foarte greu faliment si sunt tintele predilecte ale investitorilor de profesie.
Inainte de toate, insa, e bine sa te multumesti cu ce ai. Chiar daca pare un dicton religios aproape, e genul de abordare care te fereste de extremele business-ului.
Suntem originali si diferiti. Nu?
Cel mai mare defect cu care m-am luptat eu pana acum, referitor la persoana mea, a fost faptul ca nu intelegeam ca si altii patesc aceleasi lucruri ca si mine. Si azi ma lupt cu el, pentru ca tot n-am invatat cum altfel sa procedez.
Adica, in fond, chestiile care mie mi se pareau ca ma fac original, erau impartasite de mai multi oameni (prefer sa nu stiu cati), iar modul meu de abordare a unor situatii era la fel de comun ca puricii de pe cainii de apartament. Spre exemplu, daca ti se pare original ca nu iti pregatesti speech-urile deloc si te duci si improvizezi in fata unor oameni, daca ti se pare original ca te duci in blugi la clientii si ca lor nu le pasa, daca iti pare nemaivazut ca iti faci munca din pasiune, atunci afla ca mai multi oameni fac aceleasi lucruri. Si, probabil, majoritatea gasesc ca sunt originali. La fel, probabil ca mai toti incurca originalitatea cu lenea.
Odata ce am priceput cum sta treaba, m-am gandit ca poate ar trebui sa lucrez mai mult la capitolul calitate a relatiilor cu oamenii din jur. Si am tot incercat, pana cand mi-am dat seama ca fac ce fac si altii si ma integrez astfel intr-o mare turma care incearca sa impuna toleranta cu orice mijloace, pana cand chiar ideea de toleranta devine o obligatie pe care societatea ti-o baga pe gat.
Ca orice om din vremea noastra, am devenit aproape monah, incercand sa propovaduiesc in compania la care cu drag prestez si in grupul meu de prieteni valori morale la moda astazi: pacea si prietenia intre echipele unor companii rivale, dragostea pentru munca , iubirea fata de administratorul de bloc si respectul pentru femeia de serviciu.
Si totusi, multi alti oameni simt si gandesc la fel ca mine. Chiar acum. Si gandesc toate aceste lucruri si considera ca ii fac pe ei unici in lume. Atat de unici incat e greu sa nu fie recunoscuti de societate, sa se umple de bani si sa arunce cu binefaceri in jur. Fara numar, fara numar.
Probabil ca astazi suntem mai preocupati de originalitatea noastra decat suntem preocupati de soarta celor dragi. Incercam atat de mult sa ne punem bine in mintea celorlalti si ne ridicam, usor-usor, cu picioarele de pe pamant. Ne place sa credem ca doar ceru este limita si ca lumea in care traim este facuta doar ca sa ne ofere senzatii tari, de genul celor pe care nu trebuie sa le incerci acasa.
Chinezii descopereau odata ca un om trebuie inteles dupa defectele lui, pentru ca ele il fac original. La noi, defectele au fost inlaturate pe rand, unele chiar prin lege (in america, nu mai poti spune cuiva ca e idiot, trebuie sa ii spui ca este intelectually challenged).
Si uite asa devenim noi originali intr-o lume care arata din ce in ce mai tare ca o reclama la Colgate, combinata cu Tara ING si cu protectia Durex. Adica, citim aceleasi carti (care ne fac multe dintre ele sa facem mai multe tampenii decat lucruri bune), visam la aceleasi lucruri (uneori fara un motiv anume), etc. Invatam sa fim unii ca altii, pe modelul “daca poate ala, eu de ce sa nu il copiez”.
N-ar fi importanta toata discutia asta daca n-am considera ca succesul depinde astazi de gradul de originalitate al unei persoane. Desi, originalii adevarati sunt catalogati ca fiind ciudati. pe cand aia vopsiti sunt apreciati ca ridicatori de trenduri.
Asta ma face sa cred ca am devenit o turma de papagali intr-o colivie prea mica petnru noi. Pacat, ca usa era deschisa.
Maine in Avocatnet.ro: Doar 0,05% din firme au depus declaratii fiscale online
O stire, trecuta la “si altele…”, despre sistemul romanesc de depunere online a declaratiilor fiscale ale firmelor. Ce mi se pare interesant:
Certificatul digital este eliberat gratuit de ANAF si poate fi utilizat de catre contribuabil numai in relatia cu organul fiscal.
si
Platitorii de impozite, taxe si contributii pot apela la acest sistem de depunere a declaratiilor fiscale, prin utilizarea semnaturii electronice. Semnarea electronica a declaratiilor fiscale se poate efectua prin intermediul unui certificat digital emis de ANAF sau prin utilizarea certificatului digital eliberat de un furnizor acreditat privind semnatura electronica.
Poate ca ar fi bine ca macar firmele din internet sa isi indemne contabilii sa incerce sa foloseasca acest sistem online. Pana acum, doar 3500 de agenti economici din cei 700.000 existenti in Romania, au optat pentru depunerea online a declaratiilor fiscale.
Bineinteles, exista probleme, exista neincrederea ca aceste declaratii nu pot fi dovedite a fi depuse daca nu au scris cu pixul pe ele numarul de inregistrare la ANAF. E bine totusi sa stim ca exista si o varianta online.
Ultimele 4 luni
Au fost mai interesante decat credeam. E clar ca avocatura sucks in raport cu ce fac acum, asa ca stau si ma gandesc de ce nu oi fi luat decizia de mai multa vreme. Mintea de pe urma…
Viitorul aduce inca doua websiteuri, unul in aceeasi directie cu majoritatea muncii noastre iar celalalt pe o nisa putin (sau mai bine zis insuficient) explorata in Romania pana astazi. Ambele in toamna.
De multe ori ma gandesc ca fac o greseala atunci cand refuz cu incapatanare sa particip la evenimente publice, dar ultimele luni m-au determinat sa cred ca n-am mare lucru de pierdut. Comunitatea online are partile ei placute, dar in unele cazuri e doar o forma putin slefuita a unui mare ghem de orgolii, vise neimplinite si frustrari. Si lucrurile astea sunt importante. Din ce in ce mai importante.
Si, chiar daca ziua am nevoie de bani si noaptea de somn linistit, chiar daca in fiecare zi vin facturi si orice as face trebuie sa ma pregatesc si pentru discutii aprinse cu cate cineva, azi am impresia ca muncesc mai mult pentru mine decat am facut-o vreodata. Nu pentru ca sunt unul dintre stapanii afacerii de care ma ocup, ci si pentru ca am invatat sa renunt, am invatat sa pierd si am invatat sa recunosc cand gresesc.
Si toate astea, in cateva luni in care am putut sa ma bucur de faptul ca fac un singur lucru. Nu doua, nu trei si nici nu alerg intre locuri si oameni, pregatit de scandal ca un caine turbat.
Si tot in lunile astea am decis ca anul 2008 o sa fie anul in care asteptam. Si la finalul caruia tragem linie. Daca e bine, atunci poate ca succesul nostru merita impartasit si altora. Daca nu…, well, atunci o sa auziti de o achizitie. In fond, ieri am aflat ca Romania ne-a ajutat sa crestem mai mult decat speram (un studiu pe care, din pacate, nu il pot cita deocamdata decat neoficial, ne da drept cea mai mare comunitate de legal din tarile analizate: bulgaria, romania, ungaria, polonia si cehia).
Poate ca e bine ca ne-am facut blog.
Luni am vorbit cu doua grupe de studenti de la ASE. Si concluzia lor a fost interesanta: in online, ai nevoie de tupeu si de bani. Poate. Desi, daca vrei sa incepi o afacere in online si daca incerci sa intelegi care e lucrul de care ai nevoie cel mai mult, probabil ca ar trebui sa te gandesti la concentrare. Un singur obiectiv, pas cu pas, fara sa te supere esecul si nici sa te umfle in pene bucuriile. Poate merge Tupeul te duce undeva, dar poate nu stii sa te mai intorci..